Dragă jurnalule,
Cine ar fi crezut că matematica poate fi atât de grea? Literele astea s-au transformat demult în chineză. "Şi Satana a pus: Pune alfabetul în matematică!" Doar stau şi mă gândesc cât voi mai îndura până doamna Britney va rosti "sunteţi liberi". Ziua monotonă de azi e la fel ca cea de ieri, sau alaltăieri.Nimic special. Poate doar irascibilitatea mea cauzată de "perioada veselă".
Matematica poate fi ineresantă,pentru cine nu are ce face. Eu prefer engleza dramatică. Dar profesoara dă de gândit. Cred că de la atâta stres acumulat asupra creierului ei micuţ, a uitat că trebuia să dăm test. Dar de ce să ne întristăm! Până la urmă, cine ar fi vrut să dăm test?!
Şi bineînţeles, clasa noastă nu va fi niciodată mulţumită de profesorii liceului.Poate sunt eu în clasa a 11a dar
asta nu înseamnă că profesorii pot să se poarte cu noi cum vor. Dar ei continuă
să ne streseze cu învăţatul pentru examenele finale. Dar cine nu învaţă?! Doamna Fergie-diriginta noastră- ne susţine şi mai taie din orele de fizică pentru aprofundări la materiile unde întâmpinăm probleme. Şi ghiciţi care este materia mea problemă. Da, aşa e. Matematica.
-Pss! Pss! am insistat eu.
-Ce vrei? explodă Katy în şoaptă.
-Cât mai e din ora asta nesfârşită?
-Nu-ţi spun. Încerc să fiu atentă, nu ca alţii.
-De ce te chinui să înţelegi prostiile astea?
-Să vedem cum o să te descurci tu la examen când "prostiile astea" îţi vor da bătăi de cap.Katy şi-a reîntors atenţia spre tablă,ignorându-mă pe jumatate.
Am pufăit dispreţuitor şi mi-am rotit ochii.
-Hei, am văzut aia.
-Ce anume?
-Ştii că rotitul ochilor e treaba mea.
-Ei bine, am un profesor bun.
Katy zâmbi sarcastic, încercând din nou să reia exerciţiul de la tablă.
-Dar nu mi-ai răspuns la întrebare.am reluat eu.
-Aproape am uitat...se scuză ea.
-Aproape ai uitat...
-Mai sunt cinci minute.
-Mult ţi-a luat să-mi răspuzi.
Am ridicat privirea şi am făcut contact vizual cu doamna Britney care se pare că ne spionase mica discuţie.
-Domnişoarele Katy Chester şi Elizabeth Alice Bennet. scuipă numele noastre probabil lăsându-i în gură un gust amar.
Am înghiţit în sec şi am clipit des de câteva ori în timp ce Katy probabil mă înjura în gând.
-Doriţi să ne spuneţi şi nouă ce era aşa de important încât să-mi întrerupeţi predarea?
-Ăăm, nimic doamnă Britney.am îndrăznit să răspund.
Ochii clasei erau aţintiţi asupra noastră, probabil bucurându-se că am fost noi prinse şi nu cei care mai conversau ca şi noi în urmă cu câteva secunde.
Doamna Britney era mai mult decât exigentă. Îi plăcea disciplina şi elevii inteligenţi. Katy începea să facă parte din categoria celor plăcuţi de ea, iar eu sper să nu-i fi cauzat probleme pentru că am ţinut-o de vorbă.
Doamna Britney ne-a lăsat în final în pace,Katy aruncându-mi scântei fierbinţi din ochii ei căprui şi mari.
M-am făcut mică pe scaunul meu, luându-mi notiţele,iar profesoara ne-a dat liber dupa ce soneria a tipat pe holuri.
M-am îndreptat spre uşă în cea mai mare viteză posibilă, dar un dres de glas al doamnei Britney m-a făcut să înţepenesc.
-Elizabeth.
De ce Doamne eu?...
M-am rotit pe călcâie încordându-mi pumnii pe mânerul genţii mele, de frică să nu mi-o fure cineva.
-Putem vorbi o clipă?
Am făcut ochii mari şi am înghiţit în sec. Mi-era frică de ea ca de dracu'! Katy a privit surpinsă iar eu i-am făcut semn să mă aştepte pe hol.
-Da, doamnă.
-Ia loc în prima bancă, te rog.
Am făcut ce mi-a spus şi am îndrăznit să spun:
-Dacă este vorba despre discuţia de adineauri cu Katy, eu am fost devină. Am întrebat-o cât este ora şi aşteptam un răspuns scurt. Dar discuţia s-a întins mai mult. Vă rog nu o penalizaţi pe Katy! Se străduieşte foarte mult să fie printre primii la materia dumneavoastră...
Când am realizat că doamna Britney mă priveşte fix şi cu mâinile împreunate la nivelul bărbiei, am tăcut brusc şi am clipit des.
-Nu e vorba despre Katy.spuse aceasta. E vorba despre tine.
-D-despre mine?
-Da. Bănuiesc că ştii că notele tale nu sunt prea bune. Şi se apropie finalul anului. Dacă nu încerci să iei măcar un B, îmi pare rău, dar nu poţi trece. La media ta de până acum, nu prea am ce face,decât să te las să repeţi anul. Îmi pare rău.
Nu ştiam ce să zic. Nu mi se întâmpla des să rămân fără cuvinte, dar acum chiar nu mai aveam ce obiecta. Ştiam că nu sunt bună la mate,dar nu ştiam cât de rău stăteam într-adevăr cu notele. Dacă rămâneam, cum aveam să-i spun asta mamei? Mă stresa mereu cu matematica pentru că ştia că sunt slabă, dar chiar nu era nevoie să-i fac această "surpriză". Merita mai mult de atât.Aşa că am spus:
-Am înţeles. Mulţumesc frumos...
Şi m-am ridicat din bancă.
-Aş putea să-ţi ofer meditaţii. Mai am câţiva elevi.
Să facă ce? Nu pot să cred! De când e doamna Britney aşa de darnică?Nu suportam o oră de matematică cu ea, dar mitemi mai multe în care încerca să mă facă să înţeleg matematica. Gândul să stau cu ea la aceeaşi masă, imaginându-mi cum mă plesneşte cu degetele ei lungi pe frunte la fecare calcul rezolvat greşit, mă făcea să mă înfior.
-Nu mulţumesc, mă descurc. O zi bună.
Şi am părăsit clasa fără să mai aştept salutul înapoi.
Katy mă aştepta la dulăpiorul meu.
-Totul în regulă? mă întrebă voioasă.
-Da, e bine. Mi-a făcut observaţie că nu înţelege de ce am temele rezolvate corect iar eu nu ştiu să rezolv o ecuaţie de gradul doi.
-Ah, şi eu care credeam că ţi-a făcut observaţie că vorbeşti prea mult.
Am râs ironic la afirmaţia ei mi-am luat culegerea de exercitii din dulăpior.
Ne-am auzit numele strigat. Bonnie venea în fugă din capătul culoarului spre noi, frânând la limită faţă de Katy.
-Hei, Bonnie. am spus.
-Liz, Katy,am nevoie de jutor.
Mi-am dat buzele uscate cu strugurel uitându-mă în oglinda dulăpiorului.
-Ce s-a întâmplat? întrebă Katy.
-Păăi...începu ea.
-Zi odată Bonnie! a spus eu şi Katy la unison.
-Bine. Am un proiec la istorie la care am neapărat nevoie de ajutor. Katy, tu eşti cea deşteaptă, iar tu Liz eşti cu desenul. Trebuie să fac o machetă despre Al Doilea Război Mondial. Trebuie sa fac si un referat privitor la asta si chiar am nevoie de ajutor.
-Dar, Bonnie. Tu nu aveai probleme la istorie.am spus eu.
-Domnul Charlie m-a prins ca am adormit la ora lui. Adica, tot ce preda e asa de plictisitor! Pe Abby ar fi trebuit sa o prinda mai devreme. Ea nici macar nu raspunde la prezenta. Asa ca mi-a pus in catalog un F si...
-Bine, am inteles! Ai nevoie de ajutor, acum opreste-te!
Bonnie e genul de persoana care are darul vorbirii. Odata ce-si da drumul la gura, poate vorbi ore in sir despre chestii care nu au nicio legatura impreuna. E genul de persoana isteata si care prinde lucrurile din zbor si are un ciudat hobby sa se intereseze de magie, necromatie, si fiintele supranaturale. Daca o intreb care e cea mai mare carte de vraji, imi da toata biografia ei. Dar daca o intreb care au fost cauzele Razboiului Civil, tace brusc pentru ca nu are raspuns. E desteapta, frumoasa dar o strica gura aia mare.
-Deci ma ajutati? intreba cu ochii sclipind in speranta ca vom raspunde afirmativ.
Nu o putem lasa sa pice, suntem prietene si ne ajutam una pe alta la greu.
Dar eu ce fac cu matematica?...
Mi-am alungat asta din minte si am spus:
-Desigur.
-Dar...e problema ei si...
-Si o vom ajuta! i-am taiat-o repede lui Katy.
-Liz, de ce vrei mereu sa ajuti pe toata lumea?ma intreba incrucisandu-si mainile la piept.
-Nu pot sa fiu altfel...Asa ma simt eu bine.
Bonnie mi-a zambit cald iar eu i-am raspuns la fel. Si am putut vedea cum un mic zambet apare si in coltul gurii lui Katy.
Katy nu se exteriorizeaza. Cateodata poate fi tare necioplita, dar pot spune ca ma are la suflet mai mult pe mine decat pe Bonnie. Din cauza asta nici un baiat nu a vrut sa stea cu ea mai mult de doua saptamani. E foarte rece. Dar nu ma deranjeaza. Fiecare avem felul nostru de a fi.
-Sambata, la patru, la mine acasa. Sa nu cumva sa intarziati.
Ne multumi, Katy ingaimand un "cu placere". Mi-am ridicat o spranceana atragandu-i atentia ca iar face pe insensibila, iar aceasta doar si-a dat ochii peste cap.
Soneria ne-a anuntat ca trebuie sa ne indreptam spre clasa, iar eu, sincer, nu mai aveam chef de inca o ora de mate.
Doamna Britney era tot la catedra, consultand niste hartii. Nu si-a ridicat privirea din ele decand cand a fost sigura ca toti ne-am reluat locurile.
-Domnisoara Bennet, la tabla, te rog.
Poftim?! Tu femeie nebuna chiar ma urasti?
Ramasesem blocata cu creionul in mana incercand sa ma trezesc din acest cosmar. Daca stiam ca vrea sa ma scoata la tabla ora asta, as fi recitit notitele. Dar nu. A preferat sa-mi tina un discurs in care ma avertiza ca mai aveam putin si picam la mate. As fi preferat oricand sa-l scoata pe Dash la tabla. Nu era mai istet, dar sigur s-ar fi descurcat mai bine ca mine. M-am ridicat din banca cu gandul sa inventez o scuza sa nu mai rezolv nimic. Sa-mi rasucesc glezna intentionat? Nu. Ma doare burta? Nu, scuza asta am folosit-o data trecuta.
Katy, ajuta-ma!!! o imploram in minte. Dar evident nu avea cum sa ma auda.
Dupa ce m-a chinuit cu doua exercitii, mi-a pus o ultima intrebare.
Te rog sa nu fie grea, te rog...
-Raspunde-mi, te rog la asta, pentru nota ta.
-Imi puteti da ceva simplu, va rog?
Isi arcui sprancenele creionate si zambi fals.
-Fii atenta: O broasca si un tractor stau pe o sosea de nisip. Cu ce viteza ajunge calul la mar daca maimuta mananca banane?
Toata clasa a inceput sa rada, si am privit cu coada ochiului cum Katy si-a dat o palma peste frunte. Doamna Britney chiar ma facuse de ras in fata intregii clase? De ce ii placea sa ma umileasca asa? Poate asta este modul ei de a ma stimula sa invat? Nu...Amuzametul nu este punctul ei forte.
-Aahm...5?am spus un numar la intamplare.
-Vezi ca stii? E bine ca incerci. . Sa reusesti este greu.
Am mijit ochii la ea si am incetat sa-mi mai framant mainile intre ele.
-Vrei mai putin? Se poate rezolva...
-NU! E perfect! Multumesc! si am zbughit-o inapoi in banca.
Katy imi intinse o foaie de hartie.
-Ce naib...Ce e asta?intreb nedumerita.
-Testul tau. Ai luat D, de aceea te-a scos la tabla, ca sa-ti maresti nota. Ii place sa te necajeasca, dar are un suflet bun.Nu pot sa cred ca ai gresit la exercitiul 2. Era asa de simplu!
I-am aruncat o privire arzatoare si am spus:
-Femeia asta nu are limite.
Am oftat rasunator si am sperat sa-mi fi pus macar un punct in plus.
Ne-a mai chinuit cu niste calcule incurcate apoi soneria ne-a anuntat ca orele s-au terminat. Ne-a dat tema care eu oricum nu aveam sa o fac, poate doar sa o copiez de la Katy. Eu şi prietena mea, făcuserăm un pact. Nu, nu un pact cu Diavolul, ci un pact al Iadului în care se afla şcoala noastră. Eu o ajutam la engleză cu temele la verificarea finală, iar Katy îmi dădea temele la matematica. Cele mai bune prietene chiar şi la şcoală, nu numai în timpul liber.
O zi lunga de vineri merita sa fie rasplatita cu o plimbare in parc.
Am cules-o pe Bonnie de la ora de engleza si am pornit spre casa.
-Stiai ca o cioara poate atinge si 600 de ani? Se spune ca fiintele magice se pot incarna intr-o cioara pentru a spiona. In special vampirii.
-Vampirii nu se incarnau in lilieci?intreb eu.
-Nu, nicicum. Ciorile au o durata de viata mai mare ca liliecii. Si cum vampirii sunt nemuritori, prefera vietuitoarele cu o durata de viata mai lunga. Uite, cartea asata nu mine.
Si arata cu degetul peste cateva randuri scrise. Am folosit degetele drept semn de carte si am inchis-o pentru a citi pe coperta.
-"Simbolurile longevitatii"? Dupa nume iti dai seama ca te minte pe fata. Pe asta de unde o mai ai?
-Matusa mea mi-a dat-o. Cand era mica, facea cercetari despre fiintele mistice si vrajitoare. Acum e membru in Asociatia Studiilor Despre Supranaturali. Se pare ca de la ea am mostenit pasiunea asta.
-Uoh! am exclamat.
-Ce e? intreba Katy oprindu-se din rontaitul marului.
Nu am zis nimic, dar am continuat sa ma uit in directia bancii de langa noi. Am intors privirea spre Katy:
-Nimic. Mi s-a parut doar...
Stralucirea aia...a fost ceva acolo. Razele soarelui nu au cum sa faca fierul bancii sa lumineze asa. Dar poate oboseala ma face sa vad chestii.
-Ia te uita cine e aici...Stati la picnic? Va cam lipseste paturica tricotata de mami...si mancarea.
Christian Rogers. Seful echipei de fotbal a liceului si iubitul lui Caroline, dusmanca mea, ne deranjau din nou. Era la ordinea zilei. Caroline ma uraste inca de cand am varsat suc de rosii pe blugii ei de frima. Iar Christian si-a facut prostul obicei sa se ia de mine pentru ca a vazut ca iubita lui poate. Iar el e barbat, ce Doamna iarta-ma, el nu e in stare?
-Ce vrei, Christian?m-am rasucit spre el.
Musca cu pofta dintr-o piersica zemoasa, zeama ei scrugandu-i-se pe barbie. Cred ca nu o sa mai mananc piersici dupa imaginea asta.
-Cum de ai reusit sa iei D la lucrare? Te-a ajutat Katy Perry?
Era clar ca ii placea sa necajeasca pe toata lumea.
-Nu o cheama Katy Perry si nu, nu am copiat. Dar ar trebui sa-mi spui tu mie cum ai reusit sa treci la franceza, avand in vedere ca nu stii nici sa te prezinti.
Si cu asta am vrut sa inchei. Dar samburele piersicii m-a lovit in spate, producandu-mi o mica durere.
Am avut nevoie de multa vointa sa nu ma ridic si sa-i dau vreo doua. Am renuntat la violenta, dar tot m-am ridicat.
-Stii ceva Christian? Ia-ti o viata! Pentru ca m-am saturat sa te tot tii dupa a mea. Ce, cand nu e Caroline, ii tii locul? Ei bine ar trebui sa va bage cineva in cap ca nu puteti sa va luati de toata lumea.
Nu am rezistat impulsului sa nu-l lovesc, asa ca l-am atins mai tare pe umar, acesta sarind in spate ca ars.
-Wow! Usor! Nu e nevoie sa dai in mine! spuse el cu un tremur in voce.
Si-a atins umarul cu mana si a scartait din dinti.
-M-ai ars! spuse el.
-Ce? Eu...eu nu...
-M-ai ars! Cum ai...Stii ceva, lasa-ma in pace!
Apoi a plecat cu gasca lui in urma. Eu am ramas uitandu-ma la el cum se tinea de umar si cum imi mai arunca priviri confuze spre mine.Katy s-a ridicat repede si m-a intrebat daca sunt bine.
-Liz...Chiar l-ai ars?Ai bricheta la tine?Fumezi?
-Eu...eu nu stiu...N-am facut nimic.Si nu, nu fumez.
-Liz, arata-mi palmele tale, te rog, spuse Bonnie.
M-am asezat pe iarba incercand sa ma dezmeticesc si i-am intins palmele lui Bonnie.
Aceasta le examina, mangaindu-ma in podul palmei.
-Bonnie? Ce faci?
-Nimic. Am vrut sa vad...Nu conteaza.
Bonnie ne-a dus pe mine si pe Liz acasa cu masina ei. Tot drumul nu am vorbit despre nimic. Katy a fost singura care i-a zis lui Bonnie sa schimbe postul de radio, apoi liniste din nou. A lasat-o pe Liz prima, apoi pe mine.
-Liz?
-Da, Bonnie?
Se uita la mine parca vrand sa-mi spuna ceva dar se retinea. Am ridicat sprancenele si aceasta spuse:
-Nimic, voiam doar sa iti spun ca maine facem proiectul.
-Ah, desigur, vom veni. Condu cu grija.
-Ne auzim.
Am intrat in casa, unde am gasit un bilet pe masa din living.
"Ai mancare in frigider. Microundele nu merg,asa ca incalzesti la aragaz. Ajung tarziu, nu ma astepta. Mama"
-Minunat...
M-am dus la frigider si nu am respectat spusele mamei din a manca ce gatise acum doua zile. Am luat cele 3 felii de pizza care mai ramasesera de aseara si le-am mancat in timp ce ma uitam la TV.
Mi-am pierdut restul zilei uitandu-ma la TV si ascultand muzica. Dar imi tot aminteam de intamplarea cu Christian din parc.
"M-ai ars"...."Lasa-ma in pace!"...."Liz, pot sa-ti vad palmele?"...
Sigur l-am ciupit sau ceva iar el s-a prefacut ca l-am ars.
Sigur l-am ciupit.
Sau poate nu...
-Dar, Bonnie. Tu nu aveai probleme la istorie.am spus eu.
-Domnul Charlie m-a prins ca am adormit la ora lui. Adica, tot ce preda e asa de plictisitor! Pe Abby ar fi trebuit sa o prinda mai devreme. Ea nici macar nu raspunde la prezenta. Asa ca mi-a pus in catalog un F si...
-Bine, am inteles! Ai nevoie de ajutor, acum opreste-te!
Bonnie e genul de persoana care are darul vorbirii. Odata ce-si da drumul la gura, poate vorbi ore in sir despre chestii care nu au nicio legatura impreuna. E genul de persoana isteata si care prinde lucrurile din zbor si are un ciudat hobby sa se intereseze de magie, necromatie, si fiintele supranaturale. Daca o intreb care e cea mai mare carte de vraji, imi da toata biografia ei. Dar daca o intreb care au fost cauzele Razboiului Civil, tace brusc pentru ca nu are raspuns. E desteapta, frumoasa dar o strica gura aia mare.
-Deci ma ajutati? intreba cu ochii sclipind in speranta ca vom raspunde afirmativ.
Nu o putem lasa sa pice, suntem prietene si ne ajutam una pe alta la greu.
Dar eu ce fac cu matematica?...
Mi-am alungat asta din minte si am spus:
-Desigur.
-Dar...e problema ei si...
-Si o vom ajuta! i-am taiat-o repede lui Katy.
-Liz, de ce vrei mereu sa ajuti pe toata lumea?ma intreba incrucisandu-si mainile la piept.
-Nu pot sa fiu altfel...Asa ma simt eu bine.
Bonnie mi-a zambit cald iar eu i-am raspuns la fel. Si am putut vedea cum un mic zambet apare si in coltul gurii lui Katy.
Katy nu se exteriorizeaza. Cateodata poate fi tare necioplita, dar pot spune ca ma are la suflet mai mult pe mine decat pe Bonnie. Din cauza asta nici un baiat nu a vrut sa stea cu ea mai mult de doua saptamani. E foarte rece. Dar nu ma deranjeaza. Fiecare avem felul nostru de a fi.
-Sambata, la patru, la mine acasa. Sa nu cumva sa intarziati.
Ne multumi, Katy ingaimand un "cu placere". Mi-am ridicat o spranceana atragandu-i atentia ca iar face pe insensibila, iar aceasta doar si-a dat ochii peste cap.
Soneria ne-a anuntat ca trebuie sa ne indreptam spre clasa, iar eu, sincer, nu mai aveam chef de inca o ora de mate.
Doamna Britney era tot la catedra, consultand niste hartii. Nu si-a ridicat privirea din ele decand cand a fost sigura ca toti ne-am reluat locurile.
-Domnisoara Bennet, la tabla, te rog.
Poftim?! Tu femeie nebuna chiar ma urasti?
Ramasesem blocata cu creionul in mana incercand sa ma trezesc din acest cosmar. Daca stiam ca vrea sa ma scoata la tabla ora asta, as fi recitit notitele. Dar nu. A preferat sa-mi tina un discurs in care ma avertiza ca mai aveam putin si picam la mate. As fi preferat oricand sa-l scoata pe Dash la tabla. Nu era mai istet, dar sigur s-ar fi descurcat mai bine ca mine. M-am ridicat din banca cu gandul sa inventez o scuza sa nu mai rezolv nimic. Sa-mi rasucesc glezna intentionat? Nu. Ma doare burta? Nu, scuza asta am folosit-o data trecuta.
Katy, ajuta-ma!!! o imploram in minte. Dar evident nu avea cum sa ma auda.
Dupa ce m-a chinuit cu doua exercitii, mi-a pus o ultima intrebare.
Te rog sa nu fie grea, te rog...
-Raspunde-mi, te rog la asta, pentru nota ta.
-Imi puteti da ceva simplu, va rog?
Isi arcui sprancenele creionate si zambi fals.
-Fii atenta: O broasca si un tractor stau pe o sosea de nisip. Cu ce viteza ajunge calul la mar daca maimuta mananca banane?
Toata clasa a inceput sa rada, si am privit cu coada ochiului cum Katy si-a dat o palma peste frunte. Doamna Britney chiar ma facuse de ras in fata intregii clase? De ce ii placea sa ma umileasca asa? Poate asta este modul ei de a ma stimula sa invat? Nu...Amuzametul nu este punctul ei forte.
-Aahm...5?am spus un numar la intamplare.
-Vezi ca stii? E bine ca incerci. . Sa reusesti este greu.
Am mijit ochii la ea si am incetat sa-mi mai framant mainile intre ele.
-Vrei mai putin? Se poate rezolva...
-NU! E perfect! Multumesc! si am zbughit-o inapoi in banca.
Katy imi intinse o foaie de hartie.
-Ce naib...Ce e asta?intreb nedumerita.
-Testul tau. Ai luat D, de aceea te-a scos la tabla, ca sa-ti maresti nota. Ii place sa te necajeasca, dar are un suflet bun.Nu pot sa cred ca ai gresit la exercitiul 2. Era asa de simplu!
I-am aruncat o privire arzatoare si am spus:
-Femeia asta nu are limite.
Am oftat rasunator si am sperat sa-mi fi pus macar un punct in plus.
Ne-a mai chinuit cu niste calcule incurcate apoi soneria ne-a anuntat ca orele s-au terminat. Ne-a dat tema care eu oricum nu aveam sa o fac, poate doar sa o copiez de la Katy. Eu şi prietena mea, făcuserăm un pact. Nu, nu un pact cu Diavolul, ci un pact al Iadului în care se afla şcoala noastră. Eu o ajutam la engleză cu temele la verificarea finală, iar Katy îmi dădea temele la matematica. Cele mai bune prietene chiar şi la şcoală, nu numai în timpul liber.
O zi lunga de vineri merita sa fie rasplatita cu o plimbare in parc.
Am cules-o pe Bonnie de la ora de engleza si am pornit spre casa.
-Stiai ca o cioara poate atinge si 600 de ani? Se spune ca fiintele magice se pot incarna intr-o cioara pentru a spiona. In special vampirii.
-Vampirii nu se incarnau in lilieci?intreb eu.
-Nu, nicicum. Ciorile au o durata de viata mai mare ca liliecii. Si cum vampirii sunt nemuritori, prefera vietuitoarele cu o durata de viata mai lunga. Uite, cartea asata nu mine.
Si arata cu degetul peste cateva randuri scrise. Am folosit degetele drept semn de carte si am inchis-o pentru a citi pe coperta.
-"Simbolurile longevitatii"? Dupa nume iti dai seama ca te minte pe fata. Pe asta de unde o mai ai?
-Matusa mea mi-a dat-o. Cand era mica, facea cercetari despre fiintele mistice si vrajitoare. Acum e membru in Asociatia Studiilor Despre Supranaturali. Se pare ca de la ea am mostenit pasiunea asta.
-Uoh! am exclamat.
-Ce e? intreba Katy oprindu-se din rontaitul marului.
Nu am zis nimic, dar am continuat sa ma uit in directia bancii de langa noi. Am intors privirea spre Katy:
-Nimic. Mi s-a parut doar...
Stralucirea aia...a fost ceva acolo. Razele soarelui nu au cum sa faca fierul bancii sa lumineze asa. Dar poate oboseala ma face sa vad chestii.
-Ia te uita cine e aici...Stati la picnic? Va cam lipseste paturica tricotata de mami...si mancarea.
Christian Rogers. Seful echipei de fotbal a liceului si iubitul lui Caroline, dusmanca mea, ne deranjau din nou. Era la ordinea zilei. Caroline ma uraste inca de cand am varsat suc de rosii pe blugii ei de frima. Iar Christian si-a facut prostul obicei sa se ia de mine pentru ca a vazut ca iubita lui poate. Iar el e barbat, ce Doamna iarta-ma, el nu e in stare?
-Ce vrei, Christian?m-am rasucit spre el.
Musca cu pofta dintr-o piersica zemoasa, zeama ei scrugandu-i-se pe barbie. Cred ca nu o sa mai mananc piersici dupa imaginea asta.
-Cum de ai reusit sa iei D la lucrare? Te-a ajutat Katy Perry?
Era clar ca ii placea sa necajeasca pe toata lumea.
-Nu o cheama Katy Perry si nu, nu am copiat. Dar ar trebui sa-mi spui tu mie cum ai reusit sa treci la franceza, avand in vedere ca nu stii nici sa te prezinti.
Si cu asta am vrut sa inchei. Dar samburele piersicii m-a lovit in spate, producandu-mi o mica durere.
Am avut nevoie de multa vointa sa nu ma ridic si sa-i dau vreo doua. Am renuntat la violenta, dar tot m-am ridicat.
-Stii ceva Christian? Ia-ti o viata! Pentru ca m-am saturat sa te tot tii dupa a mea. Ce, cand nu e Caroline, ii tii locul? Ei bine ar trebui sa va bage cineva in cap ca nu puteti sa va luati de toata lumea.
Nu am rezistat impulsului sa nu-l lovesc, asa ca l-am atins mai tare pe umar, acesta sarind in spate ca ars.
-Wow! Usor! Nu e nevoie sa dai in mine! spuse el cu un tremur in voce.
Si-a atins umarul cu mana si a scartait din dinti.
-M-ai ars! spuse el.
-Ce? Eu...eu nu...
-M-ai ars! Cum ai...Stii ceva, lasa-ma in pace!
Apoi a plecat cu gasca lui in urma. Eu am ramas uitandu-ma la el cum se tinea de umar si cum imi mai arunca priviri confuze spre mine.Katy s-a ridicat repede si m-a intrebat daca sunt bine.
-Liz...Chiar l-ai ars?Ai bricheta la tine?Fumezi?
-Eu...eu nu stiu...N-am facut nimic.Si nu, nu fumez.
-Liz, arata-mi palmele tale, te rog, spuse Bonnie.
M-am asezat pe iarba incercand sa ma dezmeticesc si i-am intins palmele lui Bonnie.
Aceasta le examina, mangaindu-ma in podul palmei.
-Bonnie? Ce faci?
-Nimic. Am vrut sa vad...Nu conteaza.
Bonnie ne-a dus pe mine si pe Liz acasa cu masina ei. Tot drumul nu am vorbit despre nimic. Katy a fost singura care i-a zis lui Bonnie sa schimbe postul de radio, apoi liniste din nou. A lasat-o pe Liz prima, apoi pe mine.
-Liz?
-Da, Bonnie?
Se uita la mine parca vrand sa-mi spuna ceva dar se retinea. Am ridicat sprancenele si aceasta spuse:
-Nimic, voiam doar sa iti spun ca maine facem proiectul.
-Ah, desigur, vom veni. Condu cu grija.
-Ne auzim.
Am intrat in casa, unde am gasit un bilet pe masa din living.
"Ai mancare in frigider. Microundele nu merg,asa ca incalzesti la aragaz. Ajung tarziu, nu ma astepta. Mama"
-Minunat...
M-am dus la frigider si nu am respectat spusele mamei din a manca ce gatise acum doua zile. Am luat cele 3 felii de pizza care mai ramasesera de aseara si le-am mancat in timp ce ma uitam la TV.
Mi-am pierdut restul zilei uitandu-ma la TV si ascultand muzica. Dar imi tot aminteam de intamplarea cu Christian din parc.
"M-ai ars"...."Lasa-ma in pace!"...."Liz, pot sa-ti vad palmele?"...
Sigur l-am ciupit sau ceva iar el s-a prefacut ca l-am ars.
Sigur l-am ciupit.
Sau poate nu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu