¤2¤

M-am trezit transpirată şi rece. Amintirile visului zburau prin cap, ajungând la final să se spulbere şi să cadă pe podea ca o pulbere magică şi demult stinsă.
Părul îmi era răvăşit iar tricoul era lipit de corpul meu ud şi rece.
M-am înfrigurat şi am intrat înapoi sub plapumă. Mi-am frecat braţele între ele în speranţa să se încălzeasă, dar tot reci au rămas. Nasul îmi era uşor înfundat şi aveam o mică durere de cap. Ori mă păştea o răceală, ori visul-care-sunt-sigură-că-a-fost-coşmar şi-a pus amprentele pe mine. Aveam o senzaţie ciudată în legătură cu ziua de azi. Ceva avea să se întâmple,sau totul era doar în imaginaţia. M-am gândit că nu ar mai trebui să mănânc pizza veche la cină, apoi brusc mi-am amintit dacă mama a ajuns bine acasă.
M-am dus la baie şi mi-am făcut un duş relaxant. Am continuat să îmi amintesc visul, dar nu puteam lega firele între ele pentru a face o conexiune bună. Erau rupte, răvăşite, firul galben se încurca cu cel roşu iar albastrul era înnodat. Ce era de făcut?
M-am încruntat din cauza neplăcerii de a nu-mi putea aminti ceva şi m-am nfăşurat într-un prosop după ce am ieşit din duş.
Am găsit biletul mamei pe frigider. Aseară a avut un caz mai delicat şi a trebuit să rămână peste program. În dimineaţa asta a avut loc un accident şi a trebuit să meargă de urgenţă la spital.
Mama era asistentă la Ochsner Medical Center. New Orleans nu e chiar aşa rău. Am locuit o perioadă, până pe la 5 ani în New York, dar mamei nu i-a plăcut aglomeraţia şi aerul poluat, aşa că ne-am mutat.
O casă modestă cu două nivele şi un garaj, nici prea mare,nici prea mică, perfect pentru a putea fi întreţinută. Poate culoarea ei cărămizie nu e chiar gustul meu,dar dacă mamei îi place, nu ne apucăm de renovat.
Am aruncat o privire pe geamul de la bucătărie. Norii erau adunaţi grămadă peste zona noastră, şi se pregăteau să plângă. Nu-mi plăcea ploaia. Mă întrista, iar dacă m-am trezit cu o stare ca aceasta, aveam să plâng toată ziua odată cu vremea.
Mi-am putut auzi telefonul sunând în dormitor, probabil era mama.
L-am lăsat să sune, fredonând în cap melodia chiar şi după terminarea apelului. Mi-am făcut un ceai şi l-am lăsat pe masă să se amestece cu apa caldă şi aburindă.
Am urcat în camera mea ţinând de prosop să nu rămân în pielea goală şi am verificat apelul. Exact cum bănuiam, mama mă controla. Mi-a lăsat un mesaj în care m-a întrebat dacă m-am trezit şi dacă am ieşit cu căţelul afară.
Aveam momente când uitam că nu locuiesc singură, având în vedere că mama e mai mereu plecată. Sunt zile când  nu apuc să vorbesc cu ea faţă în faţă, pentru că programul meu nu se potriveşte întotdeauna cu al ei. Aşa că ne auzim la telefon sau comunicăm prin bileţele. Am o întreagă colecţie strânsă de când a început să mă lase mai mult singură acasă.
M-am schimbat în haine lejere de casă, mi-am pus teneşii mei negrii obişnuiţi, şi am pornit în căutarea lui Cappy.
L-am strigat şi în final am constatat că era închis în garaj.
I-am lăsat un frumos mesaj mamei cum să iar l-a părăsit în locul maşinii şi a fugit fără el.
Ghemul meu de blană albă s-a bucurat că m-a văzut iar eu l-am zmotocit puţin şi l-am mângâiat exact unde îi plăcea lui mai mult. Am deschis uşa de la garaj şi m-am dus să încui uşa de la casă.
Pentru că plimbarea lui Cappy a durat mai mult, am sunat-o pe Katy, care mi-a răspuns imediat.

-Nu, nu sunt sigură de asta. am spus.
-Dar, dacă facem linişte, nu o să o deranjăm, se milogea ea.
-Uite,mama a lucrat zilele astea numai pe ture lungi de noapte şi pun pariu pe orice că rupe patul când ajunge acasă. Chiar dacă nu am mai văzut-o de două zile...nici măcar nu mai ştiu cum arată. Şi nici nu ştiu când vine acasă!
-Mereu am făcut linişte, ştii foarte bine...ah, stai puţin, e Bonnie pe linia cealaltă.
Bipăitul semnalului de aşteptare îmi irita auzul şi am redus volumul.
Peste fix un minut şi jumătate, Katy a revenit pe fir:
-Stai puţin că nu te aud,am spus. Am reglat volumul. Spune acum.
-Bonnie a zis că vrea şi ea să vină.
-Ce? Katy! Nici măcar nu ştiu dacă poţi tu să vi!
M-am enervat şi când am gesticulat, am scăpat lesa lui Cappy. Acesta a început să fugă prea repede pentru a mai ţine pasul cu el.
-Katy! E numai vina ta!
Şi am închis apelul lăsându-mi probabil prietena pierdută pe o altă planetă.
Am alergat până ce în final l-am prins din urmă şi l-am oprit din lătrat pentru că deranja vecinii. L-am luat în braţe şi l-am dojenit ca pe un copil mic şi neascultător. Am înjurat subtil până mi-am dat seama la ce lătra.
O cioară mare şi neagră croncănea regulat pe crengile unui copac. Ochii ei erau prea mari prea umani pentru o pasăre. Mă priveau fix şi mă făceau să îmi îngheţe sângele. Penele negre ca smoala îi luceau lăsându-i urme de curcubeu pe ele.
M-am dat trei paşi în spate şi am pocnit din degete. Ciorile aduceau la fel de mult ghinion ca şi o pisică neagră sau o oglindă spartă.
M-am îndepărtat de ea cu paşi repezi,spre casă, aruncând priviri piezişe spre ea. Încă mă privea aţintit de parcă îmi arunca cu raze laser invizibile direct în craniu.
Bonnie, dacă ar fi fost aici, ar fi spus imediat: Vampir reîncarnat!
Bonnie.
Ciudat hobby mai ai, prostiile tale au ajuns să-mi bântuie visele iar acum şi viaţa reală.
Şi totuşi, nu-mi puteam aminti ce am visat acum câteva minute.
I-am trimis un mesaj lui Katy:

Către: Katy C.
Mesaj: Cappy a fugit din lesă pentru că tu m-ai enervat. Din fericire,l-am prins lătrând la o cioară într-un pom. Mersi pentru exerciţiul fizic, era tot ce aveam nevoie în dimineaţa asta...

De la : Katy C.
Mesaj: Stai, cioara era în pom, sau pufoşenia ta era pe creangă?

Către: Katy C.
Mesaj: Katy,eşti o idioată.

Nu am mai aşteptat mesaj de la ea, că am şi ajuns acasă. Am sunat-o pe mama şi mi-a dat acordul, printre reprize de semnări de hârtii şi întreruperi, că le pot chema pe Katy şi Bonnie la mine.
I-am mulţumit şi am închis.
-Ei bine Katy, ai noroc de data asta.

Către: Katy C. ,; Bonnie Mc.
Mesaj: 10 minute, acasă la mine. Să nu întârziaţi. P.s. Bonnie, adu-ţi proiectul.

Mi-am băut cana cu ceai de care am uitat şi mi-am făcut patul în dormitor. Dar Cappy a trebuit să urce şi să-l strice din nou.
În 10 minute, prietenele mele sunau la uşă.
-Katy, de ce ai o umbrelă? întreb eu.
-Stă să plouă, în caz că nu ai observat, mi-a răspuns sarcastic.
Ne-am sechestrat în dormitorul meu, şi am deschis uşa de la balcon pentru a lăsa aer curat să ne învăluie.
O briză rece mi-a pătruns prin piele direct în oase, făcându-mi pielea de găină.
Katy cu Bonnie s-au făcut comode pe pat şi se jucau cu Cappy, în timp ce eu stăteam pe jos şi zâmbeam către ele.
Dar m-am întors cu spatele şi mi-am strâns perniţa la piept.
-Liz, s-a întâmplat ceva?mă întrebă Katy.
Am continuat să privesc în jos, răspunzând podelei:
-Am visat ceva aseară şi nu-mi pot aminti ce anume. După felul în care m-am trezit transpirată şi înfrigurată, sigur a fost un coşmar.
-Chiar nu-ţi amineşti nimic? mă întrebă Bonnie.
Am clătinat din cap şi am oftat.
-Nu ştiu ce-i cu mine. De obicei reţin visele, chiar şi coşmarurile şi mi le notez în jurnal.
-Oh...
-Dar, am avut un ciudat deja-vu cu cioara aia nătângă.
-Hei, nu subestima o cioară, poate fi un vampir care vrea să te vâneze.
-Sunt o grămadă de ciori pe lumea asta! Asta înseamnă că toate sunt vampiri? întrebă Katy apoi pufăi.
-O parte...răspunse Bonnie.
-Ok, hai să uităm. Bonnie, nu aveai un proiect de făcut?
Am luat informaţiile necesare de pe Wikipedia sau alte site-uri bune proiectului, am făcut un frumos referat inteligent şi l-am scos la imprimantă. Aceasta a fost partea deşteaptă a lui Katy. Partea cu macheta, era treaba tuturor.
Nici nu mai ştiu de câte ori Cappy mi-a lins lipiciul şi a ros hârtiile, dar până nu l-am dat afară din cameră nu ne-a lăsat în pace.
Era linişte până când o cioară s-a aşezat pe balustrada balconului meu.
-Aia e o cioară? întrebă Katy.
-Nu, e un elefant! spuse Bonnie exasperată. Normal că e o cioară.
-Ăhm, fetelor, am mai văzut cioara aia acum câteva ore.
-De unde ştii?mă întrebă Katy.
-Ochii ăia verzi nu cred că sunt specifici ciorilor normale.
M-am tras în spate şi priveam ciudat la ea.
-Bonnie? Te duci tu să închizi fereastra până nu îmi invadează dormitorul?am spus.
Dar cioara s-a năpustit imediat spre noi, şi am ţipat.
Tare.